Castrul roman reprezintă unul dintre cele mai bine păstrate monumente arheologice din Europa, similar cu fortificații din Anglia, Olanda, Germania, Austria sau Ungaria, făcând parte din sistemul de nord al graniței romane. Zona Castrului de la Bologa, datorită cercetărilor din ultimii ani, reprezintă cel mai cunoscut sector de graniță din România, fiind reprezentativ pentru întreg limesul de nord în ceea ce privește topografia zonei.

Castrul roman este localizat pe granița din Nord-Vestul Daciei în stânga Crișului Repede, între satele Morlaca și Poieni. Fortificația este amplasată în zona de Nord-Est a localității Bologa, pe o terasă înălțată în apropiere de locul de vărsare a văii Săcuieului (Henț) în Criș în zona numită „Grădiște”. Valea Crișului Repede constituie calea de legătură dintre podișul Transilvaniei și câmpia vestică dinspre Tisa, de aceea rolul strategic al castrului consta, fără îndoială, în apărarea limesului împotriva triburilor de la Vest de Dacia.

Pe baza unei inscripţii descoperite în vecinătatea Bologii, la Almaşu Mare, pe drumul înspre Sutoru – Optatiana, numele latin al localităţii a fost întregit Resculum. În aceeași zonă, la Jebucu, a mai fost descoperită recent o bază de statuie pentru Jupiter care pomenește un vicus Rucconium (?). De aici provine și un altar votiv dedicat lui Jupiter de către un comandant al uneia din trupele care constituie garnizoana castrului de la Bologa, așadar nu este exclus ca numele așezării din apropierea castrului să fi fost cel din urmă, ca centru al unei zone care includea și villa sau așezarea de la Jebucu.

Dimensiunile primului castru cu incinta de pământ și lemn sunt de aproximativ 130,00 x 160,00 m. Fortificaţia este lărgită probabil cândva înainte de 133 p.Chr. anul primei menţionări a coh. I Aelia Gaesatorum în Dacia Porolissensis; sau, atunci când la Bologa este dislocată cohors II Hispanorum, înainte de 154 p.Chr. În ciuda omiterii din diplomele Daciei, între anii 110 p.Chr. şi 154 p.Chr., trupa ar fi putut evident continua să staţioneze în provincie, nefiind atestată nici în altă parte.

Au fost făcute săpături arheologice pentru o scurtă perioadă în anii ’30 de către M. Macrea, apoi, la sfârșitul anilor ’60, de către N. Gudea. Așadar, planul castrului este parțial cunoscut. Au fost dezvelite clădirile din partea centrală a castrului, fiind cele mai importante clădiri din castru.

Din anul 2012 au fost reîncepute cercetările arheologice, fiind concentrate în zona porții de nord (porta praetoria) și a clădirii comandantului (praetorium). Ultimul obiectiv este unul din cele mai bine păstrate din Imperiul Roman. Este o clădire de tip mediteraneean, cu o curte centrală împrejmuită de mai multe încăperi, majoritatea fiind încălzite pe sub podea.

Aproximativ în zona în care este localizat Centrul de Informare începe granița de Nord-Vest a Daciei, pe teritoriul comunei fiind localizate peste 10 turnuri de semnalizare și o mică fortificație în imediata vecinătate a clădirii, de la care pornește un baraj artificial de pământ care bloca valea Crișului în antichitate.

Află mai multe

Cetatea de la Bologa/Sebesvár este una dintre cele mai importante fortificații medievale ale Transilvanei. Rolul său strategic a fost unul decisiv pentru protecția principalei căi de comunicație înspre/dinspre Ardeal în Evul Mediu. Aceasta este menționată documentar pentru prima dată în anul 1319, pentru ca după mijlocul secolului XIV să fie asociată demnității de comite al Clujului. În anul 1399, aceasta ajunge pentru o scurtă perioadă în stăpânirea domnului muntean Mircea cel Bătrân.
Începuturile construcției și ale funcționării cetății sunt legate de atestarea primului castelan al acesteia, omul de arme slovac, Dezideriu de Elephanth. Acesta va ajunge să constituie în jurul cetății unul dintre cele mai mari domenii feudale din Transilvania primei jumătăți a secolului XIV. Cel mai însemnat element de arhitectură al cetății îl constituie turnul-locuință. Realizare remarcabilă pentru epocă, donjonul reprezintă prima astfel de amenajare rezidențială atestată documentar în Ardeal.
Utilizată în mod constant până în veacul XVIII, cetatea documentează numeroase etape de transformări/adăugiri și distrugeri. Spre exemplu, pe laturile de est şi nord sunt vizibile transformările gurilor de tragere, adaptate armelor de foc. Cetatea a fost abandonată şi distrusă în jurul anului 1700, în contextul luptelor purtate de Habsburgi contra curuţilor.

Muzeul Memorial Octavian Goga se află în localitatea Ciucea și a fost cumpărat de către Octavian Goga în anul 1920 de la Cinska Boncza, văduva poetului Ady Endre.
Complexul fost donat de Veturia Goga Statului român în 1966, cu condiția înființării aici a unui muzeu memorial care să poarte numele poetului. Ansamblul este astăzi un obiectiv turistic foarte important alcătuit din mai multe clădiri, adevărate bijuterii arhitecturale, unele dintre acestea adăpostind colecții de artă de o valoare impresionantă.

Clădirea Castel
Pe locul vechiului conac între 1921 și 1926, Goga clădește un imobil nou, pastrând în parte zidul și fundația celui vechi, extinzându-i suprafața și adăugându-i înca un nivel, cu ferestre ample și arcade semicirculare la parter, având în partea dreaptă supraînălțat profilul unui turn.
Clădirea avea un salon de primire bordat de cele cinci deschideri semicirculare imaginând o logie exterioară, sufrageria și câteva încaperi cu destinații domestice, iar la etaj – salonul de muzică, biblioteca, biroul de lucru al poetului, pe o latură, iar pe cealaltă dormitoarele și baia.

Casa Albă
Casa Albă adăpostește o expoziție etnografică ce cuprinde costume populare moldovenești, oltenești, oșenești și de pe Valea Someșului; covoare moldovenești, oltenești și oșenești; icoane pe sticlă și lemn, unele din sec. al XVII-lea, din ateliere din Scheii Brașovului sau de la Mănăstirea Nicula; ceramică de Vadu Crișului, Corund și Vama. Piesa cea mai interesantă din Casa Albă este un șemineu cu cahle de Corund pe care este inscripționată data fabricației: 22 IV 1864.

Casa Ady Endre
Corpul de clădire, unde a locuit cu intermitente Ady Endre în perioada 1915-1917, a devenit prin tradiție Casa Ady Endre.
După înființarea Muzeului Memorial, în 1967, Veturia Goga a deschis aici o expoziție etnografică cu obiecte din colecția familiei: ceramică și piese de mobilier românesc și maghiar, pictat în culori vegetale, de o mare frumusețe și diversitate, unele datând din sec. al XVIII-lea. Tot aici, a fost organizată o expoziție cu documente și fotografii referitoare la viața și activitatea lui Ady.
În prezent ,,Casa Ady Endre” gazduiește o frumoasă  expoziție memorială dedicată vieții și operei poetului maghiar Ady Endre, realizată în colaborare cu Muzeul de literatură ,,Petofi Sandor” din Budapesta, prin mijlocirea Consulatului maghiar din Cluj-Napoca.

Mausoleul
Monumentul funerar adăpostește mormintele soților Goga și a fost proiectat de către arhitectul G.M. Cantacuzino. Mausoleul este din marmură și mozaic de Murano, placarea cu mozaic a impunătorului edificiu fiind realizată manual de Veturia Goga pe parcursul a două decenii. Fundația mausoleului este din beton armat și are 8 m, iar înalțimea sa măsurată de la bază are 12 m. Mausoleul a fost inaugurat oficial în 1958, când rămășițele pamântești ale lui Octavian Goga sunt mutate din mormântul provizoriu în sarcofagul mausoleului.

Bisericuța
În 1939, dupa moartea poetului, Veturia Goga aduce la Ciucea un superb monument de arhitectură țărănească, biserica de lemn din localitatea sălăjeană Gălpâia, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, construită în 1575. Biserica este construită din bârne de stejar, având acoperișul în două ape, învelită cu șindrilă de brad. Turnul bisericii – după modelul bisericilor maramureșene – se înalță cu mult deasupra arborilor din împrejurumi. Interiorul bisericii a fost acoperit cu pictură, din care se mai pastrează doar puține urme.

Mănăstirea
În perioada când a fost Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice, Octavian Goga cumpara de la Cultul Reformat partea de sus a actualului domeniu dintre Castel si liziera padurii, inclusiv cladirea construita în 1909, actualmente Manastire. Aici nu se va face nici o interventie sau modificare, marturie stând sobele din interior, în numar de trei, zidite cu cahle secuiesti si datate 1909, 1910, 1911.
Imobilul are un plan paralelipipedic cu un singur nivel, aliniind de o parte si alta a coridorului de acces mai multe încaperi, conducând spre o încapere mai ampla situata la capatul coridorului, cu destinatia de refectoriu (sala de mese). Veturia înfiinteaza Manastirea urmarind si un scop practic: realizarea de cusaturi si tesaturi populare – cergi, covoare, costume populare.

Sursa: http://www.muzeuloctaviangoga.ro/

Ridicată între anii 1927-1929 și finalizată  în anul 1937, când a fost zugrăvită în interior și a fost adăugat iconostasul, biserica din localitatea Bologa este un monument ce se remarcă prin frumusețe și originalitate.

Zidurile bisericii au fost construite din piatra neagră, andezit de Bologa, o rocă foarte dură, prelucrată manual de meșterii cioplitori din sat. Pe lângă culoarea neobișnuită a zidurilor, biserica se evidențiază și prin arhitectura deosebită, în sensul că, prin felul în care a fost concepută, aceasta îmbină echilibat tradiții și stiluri aparținând religiilor ortodoxă și greco-catolică. Explicația constă în faptul că locașul de cult a fost inițial greco-catolic, abia după instaurarea comunismului, în 1948, biserica a devenit ortodoxă.

Dintre toate bisericile din Comuna Poieni, cea mai reprezentativă este biserica din Valea Drăganului. Construcţia edificiului a durat aproape 10 ani, lucrările începute în anul 1972 finalizându-se abia în anul 1982.

Arhitectul Virgil Salvan şi inginerul Leheanu au alcătuit proiectul bisericii, inspirându-se din construcţia uneia dintre cele mai reprezentative biserici ale României şi anume Curtea de Argeş.

Biserica a fost construită într-o zonă mai înaltă a satului, cunoscută sub numele de ¨Pod¨.

Picturile interioare au fost realizate de pictorul Samoilă Cristian. Pictorul a utilizat un colorit luminat de roşu cinabru, maro, verde măsliniu, argintiu şi auriu, redând personaje biblice ce exprimă profunde stări sufleteşti. Scene precum:¨Naşterea Domnului¨, ¨Închinarea magilor¨, ¨Fuga în Egipt¨, ¨Botezul Domnului¨, ¨Răstignirea pe cruce¨, ¨Învierea Domnului¨ şi multe altele te îndeamnă la rugăciune şi meditaţie.

Biserica din Valea Drăganului este o realizare cu o valoare inestimabilă, o bijuterie artistică, plină de armonie şi bun gust care are întotdeauna porţile larg deschise pentru toţi cei care vor să îi calce pragul.

Cascada Moara Dracului, situată pe versantul vestic al munţilor Vlădeasa, în apropiere de Valea Drăganului și Stâna de Vale, este o cădere de apă în două trepte ce impresionează prin frumusețe. Cu o înălțime de aproape 25 de metri, cascada este încadrată într-un decor de vis: ascunsă în sălbăticia pădurii de conifere, apa se prăvălește într-o vale îngustă străjuită de blocuri imense de stâncă.

La cascadă se poate ajunge atât din Valea Drăganului cât și de la Stâna de Vale. Pe traseul din Valea Drăganului se merge urmând drumul forestier de la coada lacului Drăgan (Floroiu) până la cantonul Ciripa. Până aici se  poate merge şi cu autoturismul. De aici se va urma fie marcajul cruce albastră ce vine de la Stâna de Vale şi merge spre Cascada Moara Dracului, fie marcajele triunghi roşu şi bandă galbenă ce duc spre Vârful Buteasa respectiv Piatra Tâlharului până la intersecţia acestora cu marcajul de cerc galben care duce la Cascada Moara Dracului. 

Biserica din lemn din localitatea Tranișu este o adevărată bijuterie arhitecturală, construită de către meșterul popular Florin Sarbu, din Sângeorz Băi, împreună cu echipa sa. Sfântul lăcaș poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului” și a fost edificat între anii 2012-2016 din contribuția benevolă a credincioșilor parohiei Tranișu, cu sprijinul autorităților locale și sub îndrumarea preotului paroh Ic. Pascu Narcis Rus.

Piatra de temelie a fost pusă în data de 30 aprilie 2012, iar în zilele de 11 și 30 iulie 2013 s-au sfințit crucile de pe turlele bisericii și clopotele. Sfințirea bisericii a fost făcută în data de 15 mai 2016 în cadrul unei ceremonii religioase impresionante oficiată de către I.P.S. Andrei Andreicuț Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului împreună cu protopopul Huedinului și un numeros sobor de preoți.

Barajul Drăgan este o construcţie de beton în arc dublu curbat, amplasat pe râul Drăgan, în amonte de confluenţa cu Valea Sebeşului, la o altitudine de 1280 de metri.

Având o înălțime de 120 de metri și o deschidere de 424 de metri, barajul primeşte înăuntrul său apele râului Drăgan care se formează prin captarea mai multor pâraie și formează un lac de acumulare de 292 de hectare, cu 112 milioane de metri cubi de apă.

Principalele funcţii ale barajului sunt: producerea de energie electrică prin Centrala Remeţi, atenuarea undelor de viitură de pe râul Drăgan şi regularizarea anuală a debitelor din lacurile Drăgan, Iad şi Sacueu.

Pe lângă beneficiile economice pe care le are pentru zonă, lacul este de o frumuseţe rară. Strălucirea apei, cerul de un albastru intens, pădurile verzi de brad care se întind până la marginile barajul şi munţii falnici formează o adevarată oază, unde toţi iubitorii de natură pot să petreacă clipe de neuitat şi să înţeleagă în adevăratul sens al cuvântului ce înseamnă aer curat, linişte şi splendoare.